31 iulie 1931: plecare la cer a lui Aurel Cosma

Un proiect artistic inedit al lui Dr. Aurel Cosma: o statuie dedicată Marii Uniri așezată în fața Teatrului!
22 octombrie 2017
Dionisie Linția – bănățeanul care a iubit natura cu o dragoste vie!
31 octombrie 2017
Afișează tot

31 iulie 1931: plecare la cer a lui Aurel Cosma

„Vineri, 31 iulie 1931, la orele 22 şi un sfert, inima sa a încetat să mai bată. Vestea tristă s‑a răspândit cu repeziciune printre locuitorii oraşului. Presa locală, indiferent de orientarea politică, a publicat largi extrase privind viaţa şi activitatea sa. Astfel, publicaţia „Vestul” după o scurtă trecere în revistă a biografiei sale, nota:

„Trecerea în cele eterne a lui dr. Aurel Cosma a venit în momentul cel mai neaşteptat. Deşi suferea în ultimul timp, totuşi nimic nu putea da de bănuit că va avea loc atât de curând fatalul deznodământ de azi. Accesul de astm cardiac, care l‑a doborât la pat, îndeosebi în ultimele două săptămâni a luat proporţii îngrijorătoare iar azi seara la orele 10 şi 10 fostul ministru şi fruntaş liberal a încetat din viaţă. Transmitem pe această cale îndureratei familii sincerele noastre condoleanţe”.

La rândul său, „Voinţa Banatului”, în nr. 56 din 2 august, după ce anunţa moartea cunoscutului fruntaş bănăţean, sublinia că:

„Primăria va face defunctului funeralii pe cheltuiala ei, deoarece dr. Aurel Cosma a fost proclamat, cu patru ani în urmă, cetăţean de onoare al municipiului Timişoara”. Totodată se comunica şi faptul că prin dispariţia sa „a devenit vacant un loc de senator în judeţul Timiş‑Torontal”.

După ce corpul său neînsufleţit a fost depus în biserica din cartierul Fabric, un convoi nesfârşit de timişoreni din toate paturile sociale s‑au perindat prin faţa catafalcului pentru a‑i aduce un ultim omagiu ca „o dovadă că defunctul a fost stimat şi iubit de întreaga populaţie,” reţinea atenţia un pasaj din articolul „Funerariile lui dr. Aurel Cosm” apărut într‑un cotidian local.

În ziua de 2 august, cu mult înainte de orele 16, stabilite pentru începerea ceremonialului religios, biserica s‑a dovedit neîncăpătoare pentru cei prezenţi. Erau de faţă aproape toate personalităţile oraşului. O companie a Regimentului 5 Vânători, sub comanda maiorului Georgescu a venit să‑i dea ultimul onor. Serviciul religios a fost oficiat de protopopul Patriciu Tiucra asistat de un număr mare de preoţi. La sfărşitul său au luat cuvântul: protopopul Patriciu Tiucra, Iuliu Peter în numele Prefecturii, Petru Pavel, al Senatului, dr. Cornel Grofsoreanu, al Primăriei, dr. Pavel Obădeanu, al organizaţiei liberale locale, Richard Franasovici al P.N.L., Rene Brasly, dr. Curuţiu şi Johan Filip.

Cortegiul funerar s‑a îndreptat apoi spre cimitirul din Calea Buziaşului. După un scurt ceremonial în faţa mormântului, în acordurile triste ale corurilor prezente, sicriul a fost coborât în pământ.

Peste puţin timp, întunericul nopţii cobora încet asupra oraşului. Era încă duminică, 2 august 1931. A doua zi se împlineau 12 ani de la măreaţa zi de 3 august 1919 pe care mulţi locuitori români o mai păstrau încă în memorie. Personajul principal, cel care fusese atunci în centru atenţiei, primul reprezentant al administraţiei româneşti, plecase în eternitate.”