Activitatea de chirurg a Dr. Diel până în 1929: 999 de operaţii craniene, 1429 abdominale, 774 operaţii pe membre şi 557 lombare

Dr. Karl Diel și epoca lui. Despre medicina din această parte a Banatului
11 august 2017
Dr. Diel: anii amurgului. Dar și cei ai recunoașterii breslei medicilor!
17 august 2017
Afișează tot

Activitatea de chirurg a Dr. Diel până în 1929: 999 de operaţii craniene, 1429 abdominale, 774 operaţii pe membre şi 557 lombare

În perioada sa de medic, dr. Karl Diel avea un program extrem de încărcat. Îşi începea ziua la ora 6 dimineaţa, prin vizita bolnavilor din spital care se termina pe la 8. Pleca apoi acasă şi acorda consultaţii până la orele 10. După aceea trecea la programul operator, care adesea consta din două-trei intervenţii. La început, drept sală de operaţii era folosit un mic salon dotat cu o masă obişnuită. După un deceniu, ca urmare a laborioasei activităţi a acestui eminent chirurg, secţia pe care o conducea avea 100 de paturi. Faima sa a atras pacienţi din tot Banatul istoric, dar şi din afara acestuia. La un deceniu şi jumătate de activitate (în 1911), la secţia de chirurgie pe care o conducea avea rezultate impresionante: 999 operaţii craniene, 1429 abdominale, 774 operaţii pe membre şi 557 lombare. O altă statistică a intervenţiilor chirurgicale din anii 1907-1908 relevă faptul că în această secţie s-a lucrat la un nivel profesional ridicat, cu responsabilitate deosebită în îngrijirea pacienţilor, deoarece din cele 1236 operaţii efectuate, un număr de 1224 au fost reuşite.

În îndelungata sa activitate a efectuat peste 50.000 de operaţii, între care unele dificile, pe craniu, abdomen, membre şi coloană. Fără teama de a greşi, putem afirma că ele au reprezentat succese incontestabile pentru o perioadă în care chirurgia nu dispunea de mijloacele moderne şi metodele folosite în zilele noastre. Printre documentele care atestă aceste preocupări şi fapte demne de laudă, care se păstrează acum la Casa memorială „Dr. Karl Diel”, se află şi un catalog al operaţiilor efectuate, precum şi numeroase cărţi ştiinţifice de specialitate (tratate sau documente ale unor congrese internaţionale) care au aparţinut ilustrului chirurg.

Preocupat mereu de perfecţionarea profesională, receptiv şi ancorat la noutăţile din domeniul său de activitate, dr. Karl Diel nu a pierdut nici o ocazie de a vizita marile spitale din diverse oraşe europene pentru a se informa asupra progreselor medicinii în general şi a chirurgiei în special. Aşa a ajuns ca în secţia de chirurgie pe care o conducea să rezolve în mod curent cazuri care erau soluţionate doar la nivelul spitalelor universitare din Viena, Budapesta sau Berlin.

Meritele sale au fost recunoscute şi de confraţii din Timişoara, de vreme ce în toamna anului 1919, când Spitalul militar din această localitate a fost evacuat, cazurile chirurgicale au fost transferate la Jimbolia şi încredinţate doctorului Karl Diel.

În anul 1924, după ce localitatea a trecut din administraţia fostei Jugoslavii în cel al României, dr. Diel a fost numit director al spitalului din Jimbolia, funcţie exercitată doar 4 ani. În acelaşi an, la o săptămână după trecerea Jimboliei în noua administraţie, la data de 18 aprilie, instituţia în care lucra dr. Diel şi-a schimbat denumirea, devenind Spitalul de stat Jimbolia. Pe baza acordului intervenit între cele două guverne care au luat parte la tratativele de modificare a frontierei de stat, România a preluat bolnavii de la spitalul din Modoş şi i-a transferat la Jimbolia, în noua secţie de boli mentale şi nervoase.

La 1 mai 1928, instituţiei căreia chirurgul K. Diel îi era director i se modifică numele, devenind Spital de boli mentale şi nervoase. Cu acest prilej s-au efectuat noi amenajări şi s-a introdus o altă schemă de încadrare a personalului: 2 medici, 7 funcţionari, 8 îngrijitori de bolnavi, 4 infirmiere, un farmacist, un supraveghetor şi două bucătărese. Pentru o scurtă perioadă funcţia de director a fost exercitată de dr. Ioan Geţia, iar între 1929 – 1931, a fost numit şi a funcţionat ca director al spitalului dr. Dumitru Bagdasar, care a devenit o mare personalitate în lumea medicală românească: profesor universitar, fondatorul şcolii româneşti de neurochirurgie şi chiar ministru al sănătăţii (l945-1946).

Dr. Karl Diel s-a remarcat şi ca un bun manager. La preluarea funcţiei de director, edificiul instituţiei era într-o stare deplorabilă, care se datora distrugerilor făcute în timpul primului război mondial, dar şi neglijenţei administraţiei pe timpul cât Jimbolia a aparţinut Serbiei. O parte dintre clădirile instituţiei erau deteriorate. În aceeaşi stare se aflau aparatura medicală, instrumentarul şi mobilierul. Se impunea o dotare masivă şi urgentă a instituţiei. Noul director a stăruit pe lângă Guvernul României şi demersul său s-a finalizat cu un ajutor financiar din partea statului pentru remedierea situaţiei. Restaurarea s-a finalizat uluitor de repede, în 22 iunie 1924. Inaugurarea a fost onorată şi de un înalt demnitar de la Bucureşti, dr. Dumitru Ganea, secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, care a vizitat spitalul de la Jimbolia (eveniment consemnat şi de publicaţia locală „Hatzfelder Volksblatt“ nr. 2 din 29 iunie 1924).

Personalitatea dr. Karl Diel străluceşte nu numai prin rezultatele profesionale de excepţie, în urma cărora şi-a cucerit un loc de frunte între corifeii medicinii din Banat, ci şi prin demnitatea şi umanismul său, prin atitudinea faţă de pacienţi, punând la fiecare caz tratat o părticică din sufletul său generos. În îndelungata sa activitate de vindecare sau alinarea suferinţelor celor care au apelat la serviciile sale, nu a făcut deosebire între oamenii înstăriţi şi cei săraci, care nu dispuneau de mijloace financiare pentru a-şi plăti tratamentul. El i-a tratat deopotrivă şi pe unii şi pe alţii. Numeroşi pacienţi sau rude ale acestora i-au adresat vii mulţumiri (verbal sau în scris), drept recunoştinţă pentru faptele sale. Iată un exemplu care poate fi considerat şi un test al destinului. Preotului greco-catolic, Nicolae Brînzeu, din Comloşu Mare, i s-a îmbolnăvit unul dintre copii. Acesta a fost internat în spitalul din Jimbolia şi tratat de dr. K. Diel. După acest gest umanitar, tatăl copilului i-a adresat calde mulţumiri, la care dr. Diel i-a răspuns că nu a făcut nimic în plus, ci doar datoria pe care i-o impunea profesia, aşa cum preotul se îngrijeşte de enoriaşii săi. Am afirmat mai sus că această întâmplare ar putea fi catalogată şi ca un test pentru a hotărî soarta unor urmaşi. O coincidenţă fericită a destinului, la care nici unul dintre protagonişti nu se gândea atunci, a făcut ca fiul preotului N. Brînzeu, Pius, să se căsătorească cu nepoata chirurgului K. Diel, Carla.

Pentru meritele sale deosebite în exercitarea profesiei de medic a primit diverse diplome, distincţii şi decoraţii, între care cea mai importantă a fost Steaua României în grad de comandor, acordată de M.S. Regele Ferdinand I.

(Dragomir Ciobanu și Walter Tonța, „Personalități din Panteonul Jimboliei”, volumul II, Editura Artpress, Timișoara, 2013)