Dr. Karl Diel (1855-1930): repere ale unei excepționale cariere de chirurg

Dr. Karl Diel : cel mai ilustru chirurg al Banatului
8 august 2017
Dr. Karl Diel și epoca lui. Despre medicina din această parte a Banatului
11 august 2017
Afișează tot

Dr. Karl Diel (1855-1930): repere ale unei excepționale cariere de chirurg

 Strămoşii şi familia părinţilor dr. Karl Diel

Tatăl viitorul medic chirurg Karl Diel, Johann Ludwig Diel, s-a născut la 9 noiembrie 1802, în localitatea Wetzlar (Germania). Tatăl acestuia (adică bunicul doctorului Diel) se numea Johann Simon Diehl, era fabricant de bere şi avea o stare materială bună, ceea ce i-a avantajat pe urmaşi. Înainte de a trece la expunerea întregului material am considerat necesară o precizare: printre documentele expuse la Casa memorială „Dr. Karl Diel” se află unele în care numele unor membri aparţinând acestei distinse şi numeroase familii a fost scris Diehl (cu „h“)  în loc de Diel; pentru a înlătura eventualele confuzii, noi am optat pentru ultima variantă, cea mai des folosită.

Johann L. Diel s-a stabilit definitiv în Jimbolia la vârsta de 40 de ani, venind aici împreună cu mama sa, Catharina Elisabetha (născută Höllman), care împlinise 76 de ani. Dintr-un document care poartă sigiliul Bisericii Evanghelice din Wetzlar (datat 12 august 1938) se menţionează că aceasta s-a născut şi a fost botezată în august 1766 la Wetzlar.

Johann şi-a întemeiat o familie, însă nu s-a bucurat de fericirea de a trăi împreună cu aleasa inimii sale, căci aceasta a decedat, lăsându-l văduv. În 16 aprilie 1844 s-a recăsătorit cu Magdalena Stadler (născută la Szeged), în 27 august 1823. Tânăra sa soţie era fiica cumnatei sale, deci îi era nepoată. Aşa se explică diferenţa de vârstă dintre cei doi soţi (peste 20 de ani). Aceasta nu i-a împiedicat să aibă mulţi copii. Primul născut, chiar în anul în care cei doi şi-au unit destinele, a fost Ana (l844-1930) căsătorită Horvath. Au urmat apoi Paul (1846-1880), Teresia (1847-1847), Ludwig (1849-1886), Wilhelmine (1850-1852), Eduard (1853-1926), Karl August Adolf (1855-1930), Clementine (1857-1880), Ida (1859-1923), Ema (1860-1927) şi Ferdinand (1863-1943). Începând cu Eduard, în ordinea descrescătoare a vârstei, toţi ceilalţi copii ai soţilor Diel s-au căsătorit, întemeindu-şi o familie.

 

 

Copilăria, adolescența, studiile budapestane și reîntoarcerea acasă

Karl Diel a venit pe lume la 14 februarie 1855, în Jimbolia. Karl August Adolf era al şaptelea născut într-o familie cu 11 copii. A fost botezat la Biserica romano-catolică din Jimbolia, în 15 februarie 1855, avându-i naşi pe Theresia şi Johann Rutkay. În actul de botez se specifică şi domiciliul de atunci al părinţilor, care locuiau în Jimbolia la nr. 455.

 

La fel ca fraţii şi surorile sale, a avut parte în primii ani de viaţă de un trai fericit, lipsit de griji materiale. Tatăl său, arendaşul Johann L. Diel, era şi proprietarul unei manufacturi (o vopsitorie pentru fuste şi şorţuri şvăbeşti), afacere care îi aducea un venit important şi suficient pentru ca familia sa să beneficieze de un trai decent. Grija pentru creşterea şi educarea celor 10 copii rămaşi în viaţă după naştere, cu diferenţe minime de vârstă între ei (1-2 ani), le-a revenit ambilor părinţi, însă ponderea preocupărilor a avut-o soţia, care s-a dovedit o mamă destoinică, de excepţie, cu responsabilitate şi credinţă în Dumnezeu. În acest mediu, viitorul medic şi-a format atitudinea favorabilă faţă de muncă şi dragostea pentru semenii săi.

La vârsta potrivită, cum s-a întâmplat şi cu ceilalţi copii ai soţilor Diel, Karl a fost înscris să urmeze cursurile şcolii primare din Jimbolia. Fiind un băieţel isteţ, cu tragere de inimă pentru carte, a urmat gimnaziul din Szarvas (oraş situat în comitatul Békés), pe care l-a absolvit în iunie 1872, luându-şi bacalaureatul.

Terminând cu brio gimnaziul şi fiind încurajat de părinţi, a urmat medicina la Budapesta, unde i-a avut ca profesori pe dr. Julius Dollinger, dr. Alexander Lumnitzer, dr. Karl Morelli şi dr. Ludwig Gebhardt. După 6 ani, în 1878, şi-a luat doctoratul în medicină generală. Tânărul medic a avut şansa de a lucra încă de la începutul strălucitei sale cariere alături de doctorii cu renume de la Spitalul „Sfântul Rochus” din Budapesta, înfiinţat în anul 1796 (la 39 de ani după cel „civil“ din Timişoara). Remarcând străduinţa şi talentul proaspătului absolvent, profesorul Dollinger l-a luat ca asistent la secţia de chirurgie a clinicii universitare.

După 4 ani de activitate asiduă în preajma unor eminenţi medici, a părăsit în 1882  metropola de pe Dunăre şi a revenit la Jimbolia (pe atunci Hatzfeld), purtând în inimă nostalgia locurilor de baştină, iar în raniţă bisturiul de chirurg şi vocaţia împlinirii jurământului lui Hipocrat. În localitatea natală s-a dovedit a fi chiar de la început (ca medic practicant) un veritabil slujitor al medicinii, servind cu dragoste, dăruire şi spirit de sacrificiu comunitatea în care s-a integrat. În scurt timp a devenit şi al doilea medic curant al familiei contelui Andrei Csekonics (1846-1929), care îl va sprijini în demersurile sale.

(va urma)

Dragomir Ciobanu și Walter Tonța, „Personalități din Panteonul Jimboliei”, volumul II, Editura Artpress, Timișoara, 2013.