Traian Vuia

Traian Vuia

1872 – 1950

Istoria aeronauticii mondiale îi datoreză bănățeanului Traian Vuia (1872 – 1950) două premiere absolute: decolarea cu mijloace proprii de bord și trenul de aterizare cu roți pneumatice. Minunea nemaivăzută s-a întâmplat în ziua de 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, când un aparat mai greu decât aerul, monoplanul Vuia I, s-a desprins de pământ. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care palele elicei (construite de francezul Tatin) s-au oprit și avionul a aterizat.

Născut în satul Surducu Mic, comuna Bujor (azi, Traian Vuia), a început studii politehnice la Budapesta, abandonate (din cauza sărăciei!) pentru studii în Drept. Apoi, la Paris, a făcut studii și cercetări în domeniul aeronauticii.

Vuia și-a numit aparatul „aeroplan-automobil”, cuvântul „avion” nefiind încă inventat!