Traian Vuia, bănățeanul care a rescris istoria aviației mondiale (1)

Despre Carol Telbisz, primarul care a schimbat fața Timișoarei – o discuție cu prof. dr. arh. Radu Radoslav
28 decembrie 2017
Banatul, istorie vie – Traian Vuia si Marea Unire
26 martie 2018
Afișează tot

Traian Vuia, bănățeanul care a rescris istoria aviației mondiale (1)

Istoria aeronauticii mondiale îi datoreză bănățeanului Traian Vuia (1872 – 1950) două premiere absolute: decolarea cu mijloace proprii de bord și trenul de aterizare cu roți pneumatice. Minunea nemaivăzută s-a întâmplat în ziua de 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, când un aparat mai greu decât aerul, monoplanul Vuia I, s-a desprins de pământ.

Născut în satul Surducu Mic, comuna Bujor (azi, Traian Vuia), a început studii politehnice la Budapesta, abandonate (din cauza sărăciei!) pentru studii în Drept. În 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”. După terminarea facultății Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor,

Din cauza lipsurilor financiare, nu reușește să-și ducă la capăt proiectul și decide în schimb să plece la Paris unde, începând cu anul 1902, a făcut studii și cercetări în domeniul aeronauticii. La Paris a venit cu planurile şi macheta aparatului de zbor. Când a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat „Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, cât și procedura de decolare”, Academia i-a respins proiectul cu motivația că ar fi prea utopic:

„Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis”.

În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Invenția brevetată se numește „aeroplan automobil”, cuvântul „avion” nefiind încă inventat!

În 1905, aeroplanul sau a fost gata. Era un monoplan, adică un avion cu o singură aripă, așezată transversal și simetric față de fuzelaj. E prima inovație a sa fiindcă aproape toate încercarile în acea vreme se faceau cu avioane biplane. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, fiind purtate pe patru roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare. Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pînza de in impregnată. O altă noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau două elice contrarotative. Greutatea „Liliacului”, așa cum era poreclită mașina, era de 250 de kilograme,

Așadar, în 18 martie 1906, după o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 metri, după care palele elicei (construite de francezul Tatin) s-au oprit și avionul a aterizat, deteriorîndu-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac.

La fața locului au fost prezenți numeroși jurnaliști din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie care au scris, entuziasmați, despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. După cum era evidențiat faptul că aparatul său a reușit să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.).

 

(va urma)